Acțiunea de rupere a pietrei a bitului de diamant este completată de particule de diamant. Pentru a cunoaște efectul de spargere a rocii al burghiului, este necesar să înțelegem efectul de spargere a rocii al unui singur diamant. În formarea tare, un singur diamant sub acțiunea WOB face roca într-o stare de stres foarte mare (aproximativ 4200-5700MPa, unele date cred că poate ajunge la 6300MPa), ceea ce face ca roca să sufere o transformare litologică de la fragilitate la plasticitate. Când un singur diamant mănâncă în formațiune, acesta taie roca sub acțiunea cuplului, iar adâncimea de tăiere este practic egală cu adâncimea particulelor de diamant. Acest proces este ca „aratul”, deci se numește efectul de arat al bitului de diamant.
În unele roci casante (cum ar fi gresie, calcar, etc.), volumul rocii sparte este mult mai mare decât volumul particulelor de diamant consumate și rotite sub acțiunea simultană a greutății asupra cuplului bitului. Când presiunea este mică, mici caneluri pot fi formate numai de-a lungul direcției de mișcare a diamantului. Creșterea presiunii va sparge roca la adâncimea canelurii mici și a ambelor părți, depășind dimensiunea secțiunii particulelor de diamant.
Efectul de rupere a rocii al bitului de diamant este legat de litologia și de factorii externi care afectează litologia (cum ar fi presiunea, temperatura, proprietățile fluidului de formare etc.), iar presiunea bitului este un factor important. La fel ca bitul de con, are trei moduri de rupere a suprafeței, de rupere prin oboseală și de rupere a volumului la spargerea pietrei. Numai atunci când particulele de diamant au suficientă presiune specifică pentru a mânca în roca de formare și pentru a face roca să se spargă în volum, se poate obține efectul ideal de spargere a rocii.




